Introducere

Deși introducerea sistemelor de reținere pentru copii a îmbunătățit semnificativ protecția acestora în accidentele auto, coliziunile rutiere rămân una dintre principalele cauze de deces în rândul copiilor. Acest articol revizuiește aspectele biomecanice esențiale pentru siguranța copiilor în mașini și prezintă modelele corpului uman (Human Body Models – HBM), care sunt folosite pentru a simula comportamentul copiilor în diverse scenarii rutiere.

Siguranța în caz de coliziune
Este bine cunoscut faptul că copiii nu sunt adulți în miniatură. Dezvoltarea anatomică a capului, gâtului, toracelui și pelvisului modifică modul în care aceștia interacționează cu sistemele de reținere în cazul unui accident. De exemplu, la vârsta de 3 ani, masa capului reprezintă 80% din masa unui adult, ceea ce mută centrul de greutate mai sus și crește riscul de leziuni cervicale și craniene.

Scaunele auto orientate cu spatele la direcția de mers au demonstrat o eficiență ridicată în reducerea riscului de leziuni, distribuiind forțele de impact pe o suprafață mai mare a corpului. Copiii până la vârsta de 4 ani beneficiază cel mai mult de aceste scaune, deoarece capul lor este proporțional mai mare, iar structura osoasă a pelvisului este încă în mare parte cartilaginoasă. După vârsta de 4 ani, este esențială utilizarea unui dispozitiv de ridicare (booster) pentru a poziționa corect centura de siguranță peste pelvis, evitând contactul cu abdomenul, care este mai vulnerabil la leziuni.

Conducerea pe drum și manevrele de urgență
Studiile arată că, în timpul condusului, copiii își schimbă frecvent poziția de ședere, adoptând adesea posturi care nu sunt optime pentru interacțiunea cu centurile de siguranță. De exemplu, aceștia se pot apleca înainte pentru a se juca cu un telefon mobil sau pentru a interacționa cu părinții, ceea ce crește riscul de deplasare a capului în caz de frânare bruscă. Studiile pe manechine au arătat că în manevrele de urgență, precum frânarea bruscă sau virajele, copiii pot fi forțați într-o postură involuntară, cu o deplasare mare a capului.

Copiii mai mici, care folosesc perne de ridicare, au un risc mai mare ca centura de umăr să alunece, crescând riscul de leziuni abdominale și toracice. Sistemele integrate de perne de ridicare, care sunt construite în vehicul, oferă o soluție eficientă, deoarece poziționează natural centura pe pelvis și reduc riscul de utilizare incorectă.

Modelele corpului uman și viitorul cercetării
În ultimii ani, modelele numerice ale corpului uman, fie că sunt finite elemente (FE) sau corpuri multiple (MB), au devenit tot mai utilizate în dezvoltarea siguranței vehiculelor. Aceste modele pot simula cu mai multă fidelitate răspunsurile anatomice ale copiilor în timpul unui accident și pot prezice mai precis traiectoria mișcărilor și leziunile la nivelul țesuturilor. În ciuda progreselor, aceste modele necesită încă validări suplimentare, iar implementarea răspunsurilor musculare active la copii este următorul pas important în evaluarea și optimizarea sistemelor de siguranță.

Concluzii
Pentru a îmbunătăți siguranța copiilor în mașini, este necesar să se dezvolte instrumente de evaluare mai eficiente, să se promoveze utilizarea sistemelor de reținere integrate în vehicule și să se înțeleagă mai bine biomecanica copiilor în toate fazele unui accident. Modelele avansate ale corpului uman pot contribui semnificativ la protecția copiilor, oferind date esențiale pentru dezvoltarea de soluții de siguranță mai bune și mai precise.